entry fără motive [a.m.]

da’ de ce să te zdrobești de stânci?
da’ de ce să-ți smulgi părul și hainele și să plângi?
da’ de ce?
da’ de ce să te chinui așa?
de ce?
de ce?
de ce?
de ce?
de ce?
că n-ai motive pentru-așa ceva!

m-au ciuruit,

dar eu m-am expus.

numărul meu norocos?

tocmai am avut o epifanie. am mai avut şi altele asemănătoare în ultima vreme [ştiu, contradicţie logică, dar cine susţine că lucrurile pe care le fac şi sentimentele pe care le am sunt logice?]. dar parcă asta a fost mai… clară. sau dură. sau negru pe alb. oricum, multe sunt contradictorii sau inexplicabile sau jalnice de ceva timp. but at least i did my best.

(un)healthy wish [j.w.]

i want someone who is fierce and will love me until death and knows that love is as strong as death, and be on my side forever and ever. i want someone who will destroy me and be destroyed by me.

curaţenie

ieri s-au împlinit şase ani. azi am aruncat trandafirii uscaţi din glastra predominant roşie. erau de fapt din 10 iunie anul următor, nu din 13 decembrie.

overdue epiphany

i am old.

diagnostic

de câteva zile mă simt fără plasă de siguranţă.

too much and too little

i wonder what’s actually left. i often have this feeling that something important is missing. like i’m trying too hard and it’s all just a stunt. i hate doubting myself and this is exactly where it’s leading me. something has to change – i don’t know how or what or who or when. soon, i suppose. but the question of what, how, and who remains. there’s only so much i can do. i’m waiting.

19 septembrie

după restanţă am trecut pe la rectorat şi am încheiat 14 ani. pe urmă m-am dus la colocviul de practică. ca în fiecare an. acum aştept să mă lovească – este încă numai la nivel de suprafaţă.

3

the cold heaven [w.b.y.]

suddenly i saw the cold and rook-delighting heaven
that seemed as though [sand] burned and was but more [sand],
and thereupon imagination and heart were driven
so wild that every casual thought of that and this
vanished, and left but memories, that should be out of season
with the hot blood of youth, of love crossed;
and i took all the blame out of all sense and reason,
until i cried and trembled and rocked to and fro,
riddled with [night]. when the ghost begins to quicken,
confusion of the death-bed over, is it sent
out naked on the roads, as the books say, and stricken
by the injustice of the [summer] for punishment?

2016

vara mea. a inceput marţea asta şi a durat exact 36 de ore. şi alea contorsionate. dar şi cu câteva zeci de minute incredibil de frumoase, de reale, de vii, de intense până la răvăşire, răscolire în rărunchi, contopire. parcă din altă viaţă.

vara mea. am aşteptat-o de la începutul lui octombrie. ca nevoie fizică, revenire la ‘mine’-le pe care îl striveşte bucureştiul, ca refacere, ca bucurie, ca dans, ca râs, ca apropiere, ca spaţiu din care să mă întorc şi să am încredere. în mine, în deciziile luate, în punctul meu fix – constanta rămasă, în ceea ce urmează.

vara mea. sfărâmată în zeci de bucăţi. sau în mii şi mii de fire de nisip. dar cine stă să le numere?

vacanţă plăcută.

ieri [s.v.]

Luni dimineaţă, 10 iulie 1978, ora 2.30 – primele dureri ritmice, însă slabe, apariţia (desprinderea) dopului gelatinos.

Marţi, 11 iulie, ora 15.00 – confirmarea dr. B. că naşterea a început (dilataţie 1 cm) şi sfatul de a mă interna.
Ora 18.30 – internarea la Maternitatea Polizu.
Ora 22.00 – dilataţia 2 cm, dureri din ce în ce mai puternice, ritmice. Din oră în oră mi se spune că nasc.

Miercuri, 12 iulie – dureri puternice, din trei în trei minute, nu fac altceva decât să număr secundele dintre contracţii. Totul doare, începând cu umerii şi terminând cu călcâiele şi firele de păr. Dilataţia lipseşte sau, mai bine zis, stagnează, 3 cm miercuri seara.
Mi se face papaverină. Sunt întrebată de ce nu ţip. Îmi muşc mâinile, strâng de marginea patului să pot rezista. În tot acest interval n-am putut bea nici apă, aşa că organismul se deshidratează. Mi se fac injecţii cu glucoza şi o mulţime de vitamine…
Vorbesc cu doctorul de la Elias care este de serviciu până joi dimineaţă. Dr. P. este excesiv de blând, pare răbdător şi optimist. „Ai răbdare, totul merge perfect…”
Miercuri seara – dureri din ce în ce mai puternice, insuportabile. Simt cum corpul va fi pulverizat de nişte forţe necunoscute. Apăsarea extrem de puternică mă slăbeşte îngrozitor. Cred că m-au văzut vreo 7-8 medici. Am impresia că unii sunt curioşi să afle cine sunt, cu ce mă ocup, pentru că-i văd intrând în rezerva în care am fost adusă şi consultând fişa de internare. Presupun că s-au interesat cei de la birou de mine şi, ca întotdeauna, firma i-a impresionat pe cei de-aici.
Dr. P. e la camera de gardă. Asistenta L. vine din ce în ce mai des şi mă încurajează. Se pare că se apropie clipa, dar e de-abia ora 22-23 şi sunt din ce în ce mai epuizată. Număr, număr, număr…

Joi, ora 2.00 – doctorul X de la Polizu constată că e în pericol copilul (bătăile inimii lui se accelerează).
„Tahicardie”, „colaps”, „dr. P.” – aud cum se agită cei din apropierea mea. Mi se face prima perfuzie, mi se dă oxigen, din nou vitamine, glucoză etc….
Durerile devin din ce în ce mai puternice. Acum nu mă gândesc la nimic în afară de durerea fizică insuportabilă. Nu mă interesează cum se va sfârşi, dar să se sfârşească odată… Cei rămaşi acasă? În spaţiul existenţei mele nu mai e nimic în afară de durere. Nici nu mai vreau să supravieţuiesc.
Mi se pare ca sunt alertaţi şi medicii. Perfuzii din nou, vitamine, din nou oxigen…
Dr. P. e tot optimist. Urmăreşte pe ceasul lui durata contracţiilor şi i se pare curios că dilataţia nu este mai mare. Mai am ore bune de suportat, dacă merge tot aşa.
În sfârşit, 3 dimineaţa. S-a făcut iar ziuă. Am urmărit-o apărând, i-am numărat secundele, i-am văzut zorile. Sunt din ce în ce mai epuizată, se pare că fizic nu mai pot rezista contracţiilor.
Sunt urcată pe masă, perfuzia mi se face în continuare şi se aşteaptă minunea. Cum dilataţia tot nu s-a făcut nici cu dilatatorul din eprubeta care-mi stimulează contracţiile atât de mult, că am impresia că mă vor pulveriza sub apăsarea continuă, dr. P. operează: taie colul, taie perineul, taie punga apelor. Şi nici acum nu mi-e mai uşor. Sunt atât de obosită încât organismul îmi refuză comenzile. „Doctore Pavel, forcepsul, folosiţi forcepsul!”.
„AVEŢI O FETIŢĂ, SĂ VĂ TRĂIASCĂ!”
Nu, acum nu mai contează ce este, nu mai contează nimic. Vreau să dorm, să nu mai aud nimic, să nu mai simt nimic.
Îl întreb pe doctor de ce nu ţipă copilul…
În sfârşit, totul s-a terminat.
Încerc să dorm, să mă odihnesc. Doctorul îmi spune că s-a temut şi el pentru viaţa mea. Din douăzeci de naşteri, dacă este una ca a mea…
Joi, 13 iulie, ora 8.30…

Sâmbătă, 15 iulie, ora 23.30… Fetiţa este în braţele mele, se încruntă şi suge la sânul meu. Am pornit amândouă într-o viaţă nouă.
Să ai noroc în viaţă, Theodora, şi să nu semeni cu mama ta! Să nu-ţi faci probleme din gândurile nelămurite care-ţi pot tulbura viaţa, să nu vrei niciodată mai mult decât ai!
Să ai noroc în viaţă şi să nu vrei decât ceea ce se poate!

happenstance

if it weren’t absurdly sad, it would be funny: the exact same date.

radical reconsideration

comeuppance.

already always past…

imperfect.

some comfort

have

i used to have almost nothing. now i have less.

aş vrea înapoi în 2006-7-8

mi-a fost întotdeauna greu să accept ajutor. de fapt ‘imposibil’ e mai corect. am preferat să ajut eu, să fac eu lucruri pentru alte persoane. e egoist, ştiu, pentru că de fapt ceea ce nu puteam accepta era să rămân cuiva datoare. mă simt mai bine să-mi fie alte persoane datoare. dar un lucru am considerat – am crezut că vine de la sine în cazul persoanelor apropiate, cărora le-am fost alături, pentru care am făcut diverse: de la corectare de texte la schimbarea vieţii. înţelegere. grijă. atenţie şi importanţă. atunci când am avut şi/sau am o perioadă rea. dar am ajuns la concluzia că nu este nimeni care să înţeleagă, care să aibă grijă, care să mă ajute să-mi fie din nou bine. poate unele ar vrea, dar nu pot, nu înţeleg de ce am nevoie.

harder

liens [m.p.]

les liens entre nous mêmes et une autre personne existent seulement dans nos esprit.

tot de primăvară

dar când ştiu c-o să [te/ne]-ngheţe
iarna mizerabilă,
mă cuprinde o tristeţe
iremediabilă…

1 martie [a.b.]

i will listen instead to the river,
cold [and empty like me], smelling of blood-brown leaves.

21 [l.d.]

mi-ai îndreptat şuviţa de pe frunte.

o! duşumeaua-n vişiniu vopsită,

cum [îmi sărutai] orbitele.

astăzi, mai departe ca oricând.
romul când îşi fumegă aroma,
mi-a căzut în lacrimă o geană.
simt o înmuiere de consoană,
pântecul imens ca un [balcon].

vin ultramarin [mi, ţi, ni] se va da
azi la prânz.

[lasă-ne] aşa.

my doubt [j.h.]

i wake, doubt, beside you,
like a curtain half-open.

i dress doubting,
like a cup
undecided if it has been dropped.

i eat doubting,
work doubting,
go out to a dubious cafe with skeptical friends.

i go to sleep doubting myself,
as a herd of goats
sleep in a suddenly gone-quiet truck.

i dream you, doubt,
nightly –
for what is the meaning of dreaming
if not that all we are while inside it
is transient, amorphous, in question?

left hand and right hand,
doubt, you are in me,
throwing a basketball, guiding my knife and my fork.
left knee and right knee,
we run for a bus,
for a meeting that surely will end before we arrive.

i would like
to grow content in you, doubt,
as a double-hung window
settles obedient into its hidden pulleys and ropes.

i doubt i can do so:
your own counterweight governs my nights and my days.

as the knob of hung lead holds steady
the open mouth of a window,
you hold me,
my kneeling before you resistant, stubborn,
offering these furious praises
i can’t help but doubt you will ever be able to hear.

1 septembrie

la multi ani.

de vară

mulţumesc 2

– pentru tel-aviv;
– pentru verona;
– pentru nepal;
– pentru viena;
– pentru 24 martie 2014;
– pentru cluj;
– pentru suceava;
– pentru paris;
– pentru bordeaux;
– pentru susţinerea tezei;
– pentru lisabona;
– pentru india, 1 ianuarie;
– în general, pentru calitatea de “bun prieten”.

mulţumesc 1

– pentru înţelegere;
– pentru grijă;
– pentru minciuni;
– pentru atenţie;
– pentru înşelare;
– pentru sprijin;
– pentru importanţă;
– pentru începerea altei relaţii;
– pentru concerte;
– pentru confidenţe personale şi profesionale;
– pentru şantier;
– pentru maşină;
– pentru vama veche;
– pentru.

it [e.d.]

i feel it rolling down the
smooth dark slope of the beach sand
stumbling, stopping for a bit
and
starting rolling again
as if
looking for a steeper slope
looking to break.

weirdly, i still feel it.

[ne]aşteptare

una dintre cele mai triste şi mai dezamăgitoare veri. şi mai e încă o lună şi ceva. ce alte nedreptăţi (în sensul de unfairness), ce alte izbucniri, ce alte reproşuri, ce alte aşteptări înşelate sau inutile, ce alte pierderi (de tot felul), spargeri, mizerii, înşelări, urâțiri, uitări, trădări, terfeliri?

nu mai aştept nimic. vreau doar să dorm.

reciprocitate

[context actual radical diferit, dar] situaţie similară, argumente similare, nevoi similare. rezultat: soluţie similară.

răspuns

poate nu toţi caii mor când vrem
poate unele drumuri sunt prea scurte
pentru prea multe de ascuns

o viaţă (a)normală [a.m.]

vaca naşte
şi nu ştie ce naşte.

cap. sau 3. sau 1. sau.

mă doare capul de ieri dimineaţă. o durere atroce, continuă, debilitantă. ieri am luat vreo 10 algocalmine, 4-5 ibuprofene, 2 antinevralgice. nici o schimbare. dar sunt ca omul cu punga de lozuri: poate următorul e câştigător. nu mă pot abţine, la 2-3 ore mai iau un algocalmin – poate, poate. poate nu ajută deloc nici faptul că dorm în medie 3 ore pe zi-noapte de-o lună. sau că e foarte cald. sau că-mi furnică tot felul de gânduri, care mai de care mai paranoice [dar parcă dacă eşti paranoic/ă înseamnă că cineva chiar are ceva – cu tine sau de ascuns de tine]. sau că puţinul somn e năpădit de vise din care mă trezesc udă de transpiraţie şi cu senzaţia acută că trebuie să fug.

am nevoie de ceva. habar n-am de ce.

rid of you, rid of me [pjh]

ce jour-ci le 5eme. j’ai pas encore fait le point. angoissant. inquiétant.

je vous emmerde, mes ami(e)s! [m.m.]

“[…] azi, însă, simt altfel. simt că micile mele nemulţumiri, pe care mereu le-am măturat sub covorul frumos ţesut al sentimentelor înălţătoare, prietenie and stuff, prin justificări ale gesturilor celuilalt şi atribuiri mai mult sau mai puţin nimerite, revin. ies la suprafaţă exact în acea formă detestabilă a resentimentului.

pentru că, în fine, am înţeles. ceea ce a făcut de-a lungul anilor diferenţa dintre unii şi alţii dintre prietenii mei a fost respectul. iar cei cărora le strig azi, je vous emmerde, ca atîtea personaje isterice din filmele franţuzeşti, sînt aceia care au confundat respectul pe care li-l arătam – şi prietenia – cu altceva. într-un mod atît de stupid, încît nici măcar nu pot fi supărată pe ei, ci tot pe mine.”

[just a bit] later edit: dar prea blând, prea bând, dragii şi dragele babei. cuvintele cheie ar fi [în cazul meu]:
– a profita de;
– a minţi;
– a înşela [de la aşteptări la sex];
– a trăda [cuvintele, încrederea, apropierea etc.];
– a întoarce spatele – la propriu şi la figurat;
– a nu ajuta, a nu sprijini, a nu înţelege [la rândul tău];
– pe scurt, a rata în a fi om – adică a-ţi băga picioarele înnoroite în troaca din care mănânci.

acum vă puteţi şterge colţul gurii, elegant, cu şervetul aşezat gingaş în poală.

mare [d.p.]

pentru vremurile care s-au întâmplat. uneori trecutul nu vrea să rămână în trecut. şi aşa ajungem la trecutul continuu sau, şi mai rău, la prezentul continuu – ca în engleză, că în română imperfectul nu e chiar timpul [şi nu numai] după care să ne dăm în vânt. nici măcar cel sărat-înțepător de vară-toamnă la mare.

în jur de 5

dacă ar fi fost iulie, aş fi înţeles. sau măcar m-aş fi aşteptat: s-ar fi încadrat într-un pattern început demult. dar a fost cu o lună mai devreme. sau poate mai urmează [ceva]?

şantier

azi-noapte prima sintagmă care mi-a venit în minte să mă auto-descriu a fost ‘personaj de mâna a doua’ [probabil deformaţie profesională, vezi H.H.Stahl]. acum mi-am dat seama că nu sunt nici măcar atât, ci că propunerea m-a aruncat în ‘rolul’ de dublură, de înlocuitoare. nu într-o tragedie, cum poate mi-ar fi plăcut să cred și să mă auto-proiectez, ci într-o piesă de teatru de doi bani, prost scrisă, cu didascalii rușionos-penibile și subiect trivial și clișeic [în ultimul atribut se pare că mă regăsesc constant de-o vreme încoace].

greață.

din toate punctele de vedere.

și silă.

până acum nu ştiam să număr

acum vreo trei săptămâni s-au şters ultimii aproape-doi-ani. încă nu ştiu dacă să mai încep să număr.

jumătate, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8… altă numărătoare.

s-o [mai] iau de la capăt? şi de [la] care capăt? şi ce să [mai] număr?

acum mai bine de 20 de ani eram obişnuită cu anii. pe urmă tot cu anii. pe urmă cu lunile. după o vreme, am retrecut la ani. acum 3-4 ani am început să număr iar luni, dar de data aia invers. acum aproape-doi-ani aproape-că-retrecusem la ani. am fost brusc şi plesnit-neaşteptat întreruptă.

multă vodcă, zeci de ore, cioburi, stropi care pătează. mi-am măturat, mi-am şters bine cu o cârpă udă, mi-am spălat. de fapt, dativul nu e potrivit, e mai aproape de reflexiv.

încă mai spăl. încă nu număr. încă nu ştiu dacă am ce.

again [când mă învăţ minte?]

vezi?
ieşişi la un descântec –
iarna ţi-a muşcat din pântec.

i am

but maybe i can’t.

first love [j.f.]

the boy[-girl] beside me
is not you but [s]he
is familiar in all

the important ways.
i pass through life
finding you over

and over again –
oppress you
with love. and every

surrogate?
afflicted by my
kindness[.] they leave

me with my music.
i loved you before
i ever loved you.

doubtful illusion [p.b.]

forgiveness does not change the past, but enlarges the future.

again?

everybody knows that the boat is leaking
everybody knows that the captain lied

everybody knows that you love me baby
everybody knows that you really do
everybody knows that you’ve been faithful
ah give or take a night or two

everybody knows you’ve been discreet
but there were so many people you just had to meet
without your clothes

and everybody knows that it’s now or never
everybody knows that it’s me or you
and everybody knows that you live forever
everybody knows the deal is rotten

change

feeling presently in suspense. or, to put it in a more cliched way: my life has been on hold for some time. but it’s soon about to change.

later edit [june 24]: how right i was and i hadn’t even known it. it took less than two weeks.

peculiar

i’m feeling very still
…
and there’s nothing i can do.

rând pe rând

am fost scoasă şi din topicele cooperativei. mai demult de la jsri. multumesc tuturor.