crisis

in ultima vreme m-am simtit tot mai des ca in bancul ala cu cainele care are o privire inteligenta, dar dificultati in exprimare.

sign language

i wear some words like a tattoo.

i’m walking a thin line

i hate the days that push duna further back. the sand filled my sandals and i pretended it bothered me, but it didn’t. now i like that weird bridge with the guy that looks like caragiale and the way to hold on to the handrails and to carefully step between the heavy metal squares. the wind whirled in the hair and in my temples. i like especially one of the pictures. the one that catches the movement of the head and the light in the smile and the thin line of the neck. my words were windy too.

the camera felt shy and clumsy and the bridge short. i don’t remember having seen it under snow.

meniu

azi am mancat si baut, in ordine cronologica:
– cafeaua de ieri seara
– ultimii trei biscuiti cu fulgi de ciocolata (mari. fulgii.)
– kefir cu sare
– cafea proaspata (cu lapte si scortisoara)
– un sanvis cu pasta de branza si ceapa verde, doua feluri de cascaval si un fel de branza – toate cu piros arany (csemege)
– alti biscuiti cu fulgi de ciocolata, cumparati proaspat de eva
– suc de mere
– orez cu mirodenii si cascaval (doar juma de portie, n-a fost chiar grozav)
– suc de mere (da, a doua oara)

astept cu nerabdare urmatoarea incursiune in bucatarie.

tensiune

cica n-am mai scris de mult. am mai scris io cate ceva, pe ici, pe colo, dar m-am oprit si cu alea. am asa, o tensiune musculara cand imi misc degetele pe tastatura. plus ca furtuneshte. zilele astea am inotat mai mult decat in ultimii trei ani. mi-am inecat salturile. m-am intors cu bine, a fost cald si soare, mi s-au bronzat tamplele si buricele mintii. mi-am cumparat ochelari negri de soare. din gara, de la o chinezoiaca frumoasa. sunt ochelari mici. aici. de copii. mi-am luat si bilete de tren. dus-intors, sa nu existe dubii. nu la intors ma refer. dar imi trebuie niste pantaloni largi, de panza. cum ziceam, a venit vara de cand nu am mai scris io. mi-am luat si un aparat de tantari, crema de plaja, inghetata carte d’or cu scortisoara si am facut multe poze. purbach ii zice, dar io nu i-as zice nicicum. dead end doar. am mancat niste gnocchi cu spanac si conversatie trista. m-am reapucat de lucru, mainly history and memory. am vreo doua saptamani sa termin tot. cu mici intreruperi. oameni sunt multi, dar eu nu am rabdare. poate sambata sa mai am timp de mers la inot. am de exersat, nu gluma. daca ma cauta shiniva?