2016

vara mea. a inceput marţea asta şi a durat exact 36 de ore. şi alea contorsionate. dar şi cu câteva zeci de minute incredibil de frumoase, de reale, de vii, de intense până la răvăşire, răscolire în rărunchi, contopire. parcă din altă viaţă.

vara mea. am aşteptat-o de la începutul lui octombrie. ca nevoie fizică, revenire la ‘mine’-le pe care îl striveşte bucureştiul, ca refacere, ca bucurie, ca dans, ca râs, ca apropiere, ca spaţiu din care să mă întorc şi să am încredere. în mine, în deciziile luate, în punctul meu fix – constanta rămasă, în ceea ce urmează.

vara mea. sfărâmată în zeci de bucăţi. sau în mii şi mii de fire de nisip. dar cine stă să le numere?

vacanţă plăcută.

happenstance

if it weren’t absurdly sad, it would be funny: the exact same date.

iar vamă

din 166 de ore am dormit 9. în trei bucăţi.

aseară în vamă

şi-ai început să ai restanţe-n fiecare dimineaţă.

where i am

… or should be? underground.

zilele astea [v.a.]

e un ger amar, cumplit,
stelele par îngheţate,
cerul pare oţelit.

totul e în neclintire,
fără viaţă, fără glas,
nici un zbor în atmosferă,
pe zăpadă – nici un pas.

dar ce văd?
în raza lunii
o fantasmă se arată,

e un lup ce se alungă
după prada-i
spăimântată.

începutul verii

gheaţă:

prima anul ăsta. cu soare, muzică din anii ’80, ceai [şi cu rom, dar mai târziu], vin fiert şi ‘lacul lebedelor’ ;;)

vară

au fost schimbate ferestrele, o uşă şi o bucată de parapet în balcon. am strâns şase saci de cioburi şi vreo patru-cinci de moloz. am acoperit şi descoperit mobila şi parchetul. am măturat de zeci de ori şi am şters pe jos de nenumărate. am înghiţit praf şi mi-a scrâşnit gustos în dinţi. am avut oameni la geamuri, am stat pe întuneric serile, am ascultat diverse bormaşini din diverse direcţii. va mai dura până la jumătatea lui septembrie.