Archive for the ‘fuck.that’ Category

h1

o viaţă (a)normală [a.m.]

July 10, 2015

vaca naşte
şi nu ştie ce naşte.

h1

je vous emmerde, mes ami(e)s! [m.m.]

July 3, 2015

“[…] azi, însă, simt altfel. simt că micile mele nemulţumiri, pe care mereu le-am măturat sub covorul frumos ţesut al sentimentelor înălţătoare, prietenie and stuff, prin justificări ale gesturilor celuilalt şi atribuiri mai mult sau mai puţin nimerite, revin. ies la suprafaţă exact în acea formă detestabilă a resentimentului.

pentru că, în fine, am înţeles. ceea ce a făcut de-a lungul anilor diferenţa dintre unii şi alţii dintre prietenii mei a fost respectul. iar cei cărora le strig azi, je vous emmerde, ca atîtea personaje isterice din filmele franţuzeşti, sînt aceia care au confundat respectul pe care li-l arătam – şi prietenia – cu altceva. într-un mod atît de stupid, încît nici măcar nu pot fi supărată pe ei, ci tot pe mine.”

[just a bit] later edit: dar prea blând, prea bând, dragii şi dragele babei. cuvintele cheie ar fi [în cazul meu]:
– a profita de;
– a minţi;
– a înşela [de la aşteptări la sex];
– a trăda [cuvintele, încrederea, apropierea etc.];
– a întoarce spatele – la propriu şi la figurat;
– a nu ajuta, a nu sprijini, a nu înţelege [la rândul tău];
– pe scurt, a rata în a fi om – adică a-ţi băga picioarele înnoroite în troaca din care mănânci.

acum vă puteţi şterge colţul gurii, elegant, cu şervetul aşezat gingaş în poală.

h1

doubtful illusion [p.b.]

June 9, 2015

forgiveness does not change the past, but enlarges the future.

h1

sictir

November 23, 2014

un telefon că a fost publicat, un regret că a apărut – oricum târziu – cu o mică omisiune, un alt telefon că va fi lansat, o întrebare pentru că ştiu destul de bine conţinutul. dar NU.

h1

these days

September 4, 2013

when shit happens, then it keeps happening.

h1

ticală [înv.]

March 31, 2013

ticălos, a ticăloşi, ticăloşesc, ticăloşie, ticăloşeşte.

h1

‘poem în alb’

March 20, 2013

‘cu cât vorbesc eu mai mult despre vin, mai tare pe voi vă duce gândul la femei.’

[eticheta faţă vin alb, aşezat azi pe toate mesele din restaurant, marcă proprie ‘la mama’]

h1

useless

September 24, 2012

– e a treia săptămână de muncă administrativă la admitere de dimineaţă până seară, inclusiv în weekend, până acum;
– nici nu s-a început lucrul la statul de funcţii;
– am fost indusă în eroare de d.f., repetat, în mai multe privinţe – şi anul trecut, şi anul ăsta;
– nou-venite/ţi sunt mai sus decât mine;
– desigur că universitatea nu mi-a aprobat cererea de finanţare la conferinţa de la n.o.;
– în cel mai bun caz, de săptămâna viitoare, voi preda tot ceea ce nu mă interesează;
– am întrerupt investigaţiile, iar pe cele mai importante nu le-am început: bani.

predomină furia şi sentimentul de nedreptate.

h1

he he [b.b.]

August 17, 2012

ce mai înseamnă jaful unei bănci, în comparaţie cu înfiinţarea uneia noi?

h1

au venit americanii

July 7, 2012

ne pupă în bot şi ne papă tot.

h1

just a rhyme

May 23, 2012

the end: my dear, loving, saving friend. the end.

h1

în care aflăm un rezultat neaşteptat,

February 18, 2012

dar previzibil în noile circumstanţe: universitatea poate fi foarte darnică, binevoitoare şi deferentă, chiar, dacă sunt utilizate pârghiile potrivite. care însă nu-mi aparţin, nu am fost întrebată sau macar anunţată înainte şi cu care sunt în profund dezacord. unele lucruri mi-au fost date peste cap – paradoxal, din prea multă bunăvoinţă. mulţumesc, oricum. continuarea, însă, va fi mai dificilă şi mai costisitoare decât credeam.

cam cum ziceam ieri. sau ca în bancul ăla cu bulă şi bătrâna care nu voia să treacă strada, but she didn’t have much choice.

h1

aproximativ [g.t.]

February 17, 2012

că de când cu postul mare,
toate-mi merg de-a-ndoaselea.

h1

în care universitatea pare că ar vrea, dar nu din tot sufletul

February 9, 2012

1. prima dată am fost la directorul A., doar pentru a întreba dacă există o structură, vreo posibilitate. a spus că da, să scriu o cerere şi va susţine el cererea în senat.
2. zis şi făcut, a doua zi m-am prezentat cu scrisoarea. nu era bună, trebuia adresată prorectorului P. şi trebuia să fie semnată de directoarea departamentului şi de decan.
3. bun, două zile mai târziu am dus sus-ceruta cerere, cu tot cu semnături şi cu o scrisoare oficială de invitaţie de la universitatea americană. nici aşa n-a fost bine: îmi trebuie şi un formular de la dna B., de la biroul de relaţii internaţionale.
4. biroul de relaţii internaţionale: lumea amabilă, îmi imprimă cererea, trebuie să mai obţin semnăturile mai-sus-obţinute şi pe aceasta cerere. nu e însă clar din ce fonduri să bifez că cer banii şi nici cui trebuie să-i las cererea.
5. cu toate cererile, dovezile şi formularele completate, semnate, ştampilate şi înregistrate [şi la registratura normală, şi la cea financiară] mă duc la directorul A. el nu e acolo. secretara nu ştie cui trebuie lăsată cererea, dar e amabilă. mă sfătuieşte s-o las la ea, că o dă ea mai departe. ba chiar îmi da şi o hârtiuţă roz pe care să-mi trec numărul de telefon.

[a, şi în clădirea rectoratului e minunat de cald, chiar şi pe culoare.]

– va urma –

h1

have a happy and accomplished academic life!

January 28, 2012

Dear Ms. V…,

Thank you for your prompt email and confirmation. To answer your
question, because of the organization’s limited funds for the
conference, we are not able to provide financial support for presenters.

There are, however, a number of relatively affordable places in
Bloomington where one can stay. I understand that airfare would be the
biggest expense, but if there are any possibilities for funding from
the University of Bucharest, please do try them. I hope that the
current financial situation will not keep you from attending. Thanks
again and please contact me about any other details.

Best,
C…

h1

chanson noire du capitalisme sau ny ‘resolution’

January 3, 2012

bienheureux capitalisme! il n’annonce rien et ne promet jamais. point de manifeste, ni de déclaration en vingt points programmant le bonheur clé en main. il vous écrabouille, étripe, asservit, martyrise.
aussi bien ses crimes sont-ils presque parfaits. aucune trace écrite établissant la préméditation. la terreur de 1793, il est aisé pour ceux qui n’aiment pas les révolutions de lui imaginer des responsables.
pour le communisme, les bibliothèques croulent sous les ouvrages incriminables. rien de tel pour le capitalisme. ce n’est pas à lui qu’on peut reprocher de fabriquer du malheur en prétendant apporter le bonheur. il n’accepte d’être jugé que sur ce qui le motive depuis toujours: la recherche du profit maximal dans le minimum de temps. les autres s’intéressent à l’homme; lui s’occupe de la marchandise.
l’humanité est dans le capitalisme comme un poisson dans l’air.
l’empire du mal a toujours une aire géographique, des capitales. il est repérable. le capitalisme est partout et nulle part.
à qui adresser les citations à comparaître devant un éventuel tribunal de nuremberg?
capitalisme?
le pire assassin de masse de l’histoire, mais un assassin sans visage, ni code génétique et qui opère impunément depuis des siècles sur cinq continents.
quel adversaire crédible à l’horizon?
quel adversaire?
le peuple immense des parties civiles au procès. les morts et les vivants. la foule innombrable de ceux qui furent déportés d’afrique aux amériques, hachés menus dans les tranchées d’une guerre imbécile, grillés vifs par le napalm, torturés à mort dans les geôles des chiens de garde du capitalisme, fusillés au mur des fédérés, fusillés à fourmies, fusillés à sétif, massacrés par centaines de mille en indonésie, quasiment éradiqués tels les indiens d’amérique, massivement assassinés en chine pour assurer la libre circulation de l’opium.
de tous ceux-là, les mains des vivants ont reçu le flambeau de la révolte de l’homme nié dans sa dignité. mains bientôt inertes de ces enfants du tiers monde que la malnutrition, chaque jour, tue par dizaines de milliers, mains décharnées des peuples condamnés à rembourser les intérêts d’une dette dont leurs dirigeants-marionnettes ont volé le capital, mains tremblantes des exclus toujours plus nombreux à camper aux marges de l’opulence. mains d’une tragique faiblesse, et pour l’instant désunies.
mais elles ne peuvent pas ne pas se rejoindre un jour. et ce jour là, le flambeau qu’elles portent embrasera le monde.
le flambeau qu’elles portent embrasera le monde.
le flambeau qu’elles portent embrasera le monde.
le flambeau qu’elles portent embrasera le monde.

h1

vreo 15,

December 24, 2011

dar măcar am cumpărat ingrediente pentru prăjitură şi struguri.

h1

a shining artifact of the past [l.c.]

December 14, 2011

everybody knows the war is over,
everybody knows the good guys lost,
everybody knows the fight was fixed,
the poor stay poor, the rich get rich.

that’s how it goes – everybody knows.

everybody knows that the boat is leaking,
everybody knows the captain lied.

everybody knows that you love me, baby,
everybody knows that you really do.

everybody knows the deal is rotten,
everybody knows the scene is dead.

everybody knows what you’ve been through,
from the bloody cross on top of calvary
to the beach of malibu,
everybody knows it’s coming apart.

everybody knows, everybody knows,
that’s how it goes – everybody knows.

h1

4.5 percent

December 6, 2011

that’s how much i earn, comparatively. so what did i expect, huh?
but it’s alright, i started paying back my debts: i hate to think that i owe anything or that i interfered with the said ‘calculations’.

h1

ministerului educaţiei, din suflet,

November 28, 2011

pentru salariile mai mici, dar normele mai mari;
pentru standardele de promovare ‘înalte’, dar absenţa resurselor care ar putea permite realizarea lor;
pentru condiţiile de predare-învăţare care includ: frig în săli precum afară, cumpărarea de către cadrele didactice a consumabilelor necesare procesului pedagogic; fotocopierea, tot din resurse proprii, a materialelor necesare cursurilor şi seminarelor.
desigur, lista ar putea continua.

h1

constraints

November 12, 2011

i understand to a large extent, but i still choose to refuse.
most probably my loss.

[şi e interesant că doar una dintre cele cinci – dacă nu chiar şase – ipostaze ale oamenilor din cercetare este femeie]

h1

money

November 5, 2011

… makes the world go around

if you happen to be rich
and you feel like a night’s entertainment
you can pay for a gay escapade.
if you happen to be rich
and you find you are left by your lover
and you moan and you groan quite a lot
call a cab and begin to recover
on your 14-karat yacht.

when you haven’t any coal in the stove
and you freeze in the winter
you curse to the wind at your fate.

that clinking, clanking, clunking sound
is all that makes the world go around.

h1

universitatea

December 15, 2009

în vremuri de răstrişte domnul maslow comes in handy: stabilim nevoile de supravieţuire şi eliminăm elementele de lux excentric.

h1

m.s.

May 20, 2009

ea este curva mizzi care pentru zece lei face orice, el este tânărul intelectual preocupat de imponderabile ontologice şi sfâşiat de apartenenţe contradictorii, deci în nici un caz curvarul care trebuie să plătească pentru sex.

h1

orange si securitatea

November 19, 2008

poate sunt eu un pic prea prinsa in ceea ce citesc, insa nu pot sa nu vad mesajul orange ca pe un exemplu de surveillance – by corporations, this time: “orange film: pacat ca ai pierdut filmul de miercuri. trimite FILM la 241 pentru un nou bilet”. miercurea trecuta trimisesem mesaj pentru bilet, dar la film nu a ajuns nimeni.

h1

make america the greatest country again?

November 8, 2008

i have something better. how about you thwart your world dominance? take your claws off other peoples’ resources? pull out the troops and the contractors? stop using human rights as justification for military intervention? repent and pay for the billions of killings? stop using tokens for racial, gender, class, sexual prejudices and inequalities? provide women with the right to choice? stop devastating the environment? abolish corporations’ interests? give back the stolen lands?

h1

tardy but enriching epiphany [p.r.]

October 30, 2008

am înţeles, în sfârşit, ce înseamnă bărbăţia:

“[…] ţi se dă drumul, eşti gata să începi a deveni bărbat, gata adică să-ţi alegi noi apartenenţe şi afilieri şi părinţii tăi de adult, părinţii aleşi […] Şi cum se aleg ei? Printr-o serie de accidente şi prin multă voinţă. Cum ajung ei la tine şi cum ajungi tu la ei? Cine sunt? Ce reprezintă această genealogie care nu este genetică? În cazul meu erau bărbaţii la care-mi făcusem ucenicia […], bărbaţii care m-au şcolit, bărbaţii din care mă trag. Toţi erau remarcabili pentru mine, fiecare în felul lui, toţi erau personalităţi cu care să te măsori, mentori care întruchipau sau îmbrăţişau idei puternice şi care m-au învăţat pentru prima dată cum să navighez prin lume şi printre cerinţele ei, părinţi adoptaţi care, fiecare la rândul său, trebuiau abandonaţi cu tot cu moştenirea lor, trebuiau să dispară, lăsând astfel cale liberă pentru acea stare de orfan absolut care este bărbăţia. Când te afli acolo, în larg, singur-singurel”.

h1

vineri

September 21, 2008

so the shit hit the fan.

h1

pagini de jurnal [p.e. style]

August 17, 2008

Diverse. Am fost la mare o săptămână, mi-a lipsit Popeştiul. Am revenit, am mers o săptămână, iar luni mi s-a spus că e lumea (Gina) în concediu şi nu mai pot veni. Gina urma să se întoarcă joi la serviciu, dar mie mi s-a spus să nu vin toată săptămâna. M-am dus la ANIC, very nice. Lumea mă tutuieşte şi poliţist-portarul m-a întrebat dacă sunt studentă şi dacă sunt din Bucureşti (eu). Chestia e că sunt ambele, cum s-ar zice. Joi am uitat actele acasă. Şi banii. M-am întors după ele, dar era foarte cald. La ANIC poţi fotografia documentele pe care le ceri. Asta dacă nu sunt la legat sau la restaurat (documentele). Dacă sunt, poţi face cerere să le citeşti nelegate (dar nu nerestaurate), dar mai bine când se adună mai multe, dacă tot mai vii. Mai vin, dar doar un pic. Sper să mă reprimească la Popeşti pe 2 septembrie. Weekendul lui 1 septembrie mi se pare o piatră de hotar. Sau de căpătâi. Sau un om la apă (eu, adică). Culmea e că îmi place apa, doar că aş prefera să-i văd fundul. E mic (fundul). Celălalt însă e mare. Mai mult lung sau mai mult verde (crocodilul)? Mai mult gros (celălalt). Foarte gros. Asta e bine, desigur. Bine înseamnă uneori eminent, alteori tandru. Sunt norocoasă. Ştiu. De fapt am lipsit o dată de la Popeşti. (Ne)motivat. Da, it’s a big thing. Şi I like people. Da, it’s a good answer (al meu). Adevărul e că întrebarea era cam tâmpită. Ca nuca-n perete (o să mai vorbim despre asta). După, am strâns tot. Şters tot, that is. Am dat cu aspiratorul, am spălat vasele, am pus la spălat o maşină de rufe. Tot. Sau aproape tot. Obsessive compulsive behavior (eu). Am şters până şi temporary files. Încercam să fac lucrurile temporare (?). Gândacii, de exemplu, sunt temporari. Sunt şi temporali, adică îşi cunosc momentul. Ştiu când e cazul să aterizeze pe un tricou roşu (bâz-poc!). Adică să atricoueze. O dată, de două ori, dar până când? Până te prinzi că e ceva de capul lor. Dar până să-ţi dai seama, nu mai e. Că de-aia sunt temporari: azi o vedem şi nu e (lumina). Luminiţa, pentru prieteni. Tunelaşul, pentru idem. Ce voiam să zic e că nu contează de ce, nici cum, nici măcar cu ce scop. Scopul, oricum, (nu) scuză mijloacele. Contează însă când. I like când, când is my favorite. My (aici pot fi diverse substantive, strâns legate de context) favorite friend. Ba sărind un gard (ce dracu o fi fost în capul meu?), ba la o terasă fără muzică (it’s worth a drink!), ba la coloane, ba pe iarbă la marginea unei păduri (proprietate privată), ba la jocuri de noroc. Norocul ţi-l faci singur, nu zic. Sau singură, după caz. Cazul, în cazul de faţă, e complex. Te doare capul de complexitatea cazului. Bine, te doare oricum, dar în acest caz te doare mai tare. Pe partea stângă, că aşa e de bonton. Aşa e la toate universităţile astea, ale dracu, de le doare capul numai pe stânga. Mare chestie pe capul lor. Mare, da, dar parcă am mai zis asta (cealaltă). Cred că (autocenzură) şi aşa. Nu mai ţin minte the exact wording: uneori nu ţin minte. Adică nu-mi amintesc. Îmi amintesc eu ceva, dar se mai amestecă lucrurile. Tot răul spre bine, cum se zice. De exemplu, ştiu că pentru 2 septembrie am cerut 8, 9 şi 10, dar nu ştiu dacă e 8 sau 11. Generalul e acolo, specificul îmi mai joacă feste. Mai ştiu şi nişte date, dar nu le ştiu foarte bine. Şi dacă le ştiu foarte bine, tot nu are mare importanţă. It’s not like I’m a historian, deşi cochetez (cu ce? cu cine?). În plus, nu vreau să fiu sensual. De-aia a apărut şi toată chestia cu fularul, ca să nu mai vorbim despre masculinity, femininity şi alte chestii care oricum nu-şi au locul. Who grabs your ass?, that’s the question. Uite, un alt exemplu ar fi că nu mai ştiu despre ce unealtă era vorba (nu că asta ar conta). Dar te duci, ca un om încrezător în propria putere şi (autocenzură), intri în depozitul din spate şiiii… Well, nici aici nu mai ştiu exact ce s-a întâmplat, dar ideea e că ieşi de-acolo cu sentimentul clar că lumea e rea, că trupul tău e dorit in unacceptable ways, că homo homini lupus. Bine zis, bine zis. Ai dracu homo. They just strip you off (de putere). Autocenzură. Plus lista conceptual-politică în mod obişnuit utilizată în astfel de cazuri (mai mult decât evidente): agency (cum dracu traduci asta?), power, autonomy, self definition şi invers (definition of the self, pentru necunoscători), disempowerment (nici asta nu ştiu cum se traduce), robbing one of one’s most valuable asset (doar jumătate, dar jumătatea importantă – singura, de altfel, chiar dacă e un nonsens), fear of castration, etc., etc., etc. Acum, eu ştiu că contradicţiile (n-am chef să găsesc modalităţi de evitare) sunt rareori ceea ce par a fi (adică contradicţii, că asta par a fi, în general, contradicţiile – desigur, cu mici excepţii). Uneori (în cazul de faţă, cel despre care ziceam că e complex) mi se părea că sunt teste. Test what? Habar n-am, dar aşa mi se părea. Adică prea păreau contradicţii, ca chiar (iar n-am chef de reformulări) să fie contradicţii. De ce dracu să fie subiectul meu mai dureros? Nu e, na, nu e. Adică când scrii istorie (câtă lipsă de modestie!), te scrii şi pe tine, normal. Ideea e cum te scrii. Adică cât (nu mai zic) din tine şi din viaţa ta şi a familiei tale şi a familiei familiei tale (care e mare) pui colo-şa, în textul ăla chinuit, la care ai muncit ani de zile, pentru care te-ai dat cu capul de pereţi (în cazul fericit în care mai era loc), după care ţi s-au lungit urechile şi ţi-a crescut părul (care e cam ca o cravată, în anumite circumstanţe) şi pentru care ai văzut stele verzi şi cai (tot verzi) pe pereţi (în cazul fericit în care îi mai ai). De cunoscut (yet) pe Doina Jela, nu e neapărată nevoie s-o cunoşti. Nu e, de fapt, nevoie deloc. Iar pe Suzana Gâdea, nemesis sau nu, oricum nu mai ai cum s-o cunoşti. Treaba asta ne întoarce fix de unde am plecat (de unde am plecat?). Adică revin, dacă n-am fost destul de clară: the historian is like a mushroom gatherer: cu cât mai multe, cu atât mai multe. Adică îi cam place ploaia, dar în ograda altuia. Sau, pentru conformitate, the historian is looking for the facts – in the facts, around the facts, behind the facts, in front of the facts, above the facts, under the facts, etc. Uneori the historian is looking straight at the facts. Ei, atunci s-ar putea să apară mici probleme, că the facts astea nu se lasă privite aşa, cu una, cu două. Şi când mi-ţi-l apucă, măre, de gât şi mi-ţi-l aruncă cât colo, de se înfige până la glezne, apoi până la brâu, apoi până la gât, în ceea ce unii numesc revizionism (greşit!). Dar asta nu se întâmplă des, doar din când în când (când?). Ce mai tura-vura, să-i dăm bătaie, că mâine, poimâine (ieri) începe şcoala şi nu ne-am odihnit suficient. Păi cred şi eu că nu, cum dracu să te odihneşti pe căldura asta (sau aia). Cald e oricum ai da-o, dar n-o dai. Eu, de pildă, o trimit. Pe prima o fac bucăţi mici (am experienţă, deh, a dracu experienţă), deşi era mişto, era alb-negru, cu o pensiune şi cu realitatea sinceră, întreagă, a bit dramatized, dar reala (ea, realitatea, vreau să zic), pentru a doua dau o căutare pe net, pe urmă scriu ce-mi vine la gură, cam dezlânat, rahat, istorii, haiduci, timp, bonus (ăsta e pe DVD). Să tot fi trecut vreo trei ani de când am mai vorbit in extenso despre chestia (al cărei nume îi stă mai bine nepomenit) înfăşurată în protective bubbles (tot atunci am vorbit şi despre rulote colorate – de fapt desene colorate cu rulote –, dimineţi, păr, poveşti moldoveneşti şi câte altele). Acum, sigur că lucrurile nu sunt niciodată la fel, nici măcar asemănătoare, nici pe departe, nu. Totuşi… unele întrebări, unele formulări, unele… Nu. Deloc. Dezordini (he he)? Păi nu ştiu cum să încadrez textele. Nu-s multe, nici măcar nu e vorba despre toate, doar despre câteva. Pe care le-am şters, oricum. Sau, mă rog, le-am mutat. Când te muţi, chiar şi pentru o perioadă scurtă (limitată, adică), laşi ceva în urmă. Eu am lăsat o ladă albă, un ceas de plastic, nişte perne, lanţul de la chei şi (nu dau nume). Poate nu tot, dar cu siguranţă o bună parte. La fel şi când am stat la Francisca – la ea am lăsat balconul, ponchoul şi un ibric (şi bomboane colorate, şi o faţă de pernă). Faţa de pernă n-am spălat-o, nici fularul. Pe una n-am folosit-o, de celălalt am uitat. O săptămână întreagă am tot uitat de el, zi după zi, cu încăpăţânare. Şi acum e oarecum uitat, dar nu complet. În general, o săptămână e şi mult, şi puţin. De fapt, uneori e foarte mult. Ca, de exemplu, în iulie. Pe urmă devine mai puţin, cred. Când e mult, nu ştii de unde s-o apuci, nu ştii nici la ce să te aştepţi. Eu nu cred că mă aşteptam la ceva anume, adică nu ştiam la ce să mă aştept (care e acelaşi lucru). La început (la foarte început) mi s-a părut că e subţire treaba. Pe urmă îmi venea să râd (de încântare, de pripeala mea). Nu, gura nu, găseşte altceva. N-a apărut clişeul aşteptat – poate era prea evident, poate n-a dat atenţie. So we do like reasonable people do (it). Rămân câteva întrebări, dar cine se încurcă în amănunte? (Eu.) What the fuck?

h1

manipulation masquerading as help

June 20, 2008

da, s-ar putea ca de fapt sa nu vreau sa trec strada.

h1

thanks for asking

April 26, 2008

everything is great. i have all the time in the world and nothing important to do. actually, i don’t have anything to do at all. no pressing work, no papers to write, no articles and books to cover, no research to do, no student essays to grade, no reports to fill in, no journal articles to peer review. my days are just an endless row of fun. i rarely spend a whole half-day at home. i go out to see friends, i go shopping, i go to the movies, i take long walks in the park, i go on trips. i enjoy myself.

h1

barba vs. gluga

April 1, 2008

pacat ca nu sunt un ‘domn profesor’ serios, cu barba, prieten cu dl liiceanu si care isi alege studentii in functie de ‘talentul literar’, pentru ca s-a saturat de filosofi care scriu prost. asa, ca o biata studenta, care mai si umbla in hanorac cu gluga si, cu siguranta, ne-prietena cu dl liiceanu, astept de aproape doua luni sa mi se aprobe accesul la 10 dosare din fondul penal. nici macar cel informativ.

bonus:
– maine este deschisa sala de studiu?
– da, pana la 12. dar mai bine nu veniti.

h1

kind wishes

January 15, 2008

fuck the world bank and its development programs for the ‘third world’. all those big ‘western’ guys can shove their neocolonial policies up their imperialist asses.

h1

sugestie

January 15, 2008

– ce faci?
– transcriu.
– altceva?
– nimic. n-am iesit din casa de exact o saptamana. o sa ies dupa-amiaza sa ma intalnesc cu f.
– tu iei anul asta ore?
– nu. sunt in concediu fara plata.
– se poate intrerupe oricand.
– dar de ce-as lua? ti se pare ca am prea mult timp?
– pai sa tii si tu ore.
– azi trebuia sa predau un volum la editura. pe 31 am un examen. si poate ar trebui sa incep cercetarea pentru care am venit. si mai este si cealalta cercetare. cand sa le fac?
– noaptea.

multumesc. si tie la fel.