Archive for the ‘din.filmul.asta’ Category

h1

numărul meu norocos?

January 11, 2017

tocmai am avut o epifanie. am mai avut şi altele asemănătoare în ultima vreme [ştiu, contradicţie logică, dar cine susţine că lucrurile pe care le fac şi sentimentele pe care le am sunt logice?]. dar parcă asta a fost mai… clară. sau dură. sau negru pe alb. oricum, multe sunt contradictorii sau inexplicabile sau jalnice de ceva timp. but at least i did my best.

Advertisements
h1

19 septembrie

September 21, 2016

după restanţă am trecut pe la rectorat şi am încheiat 14 ani. pe urmă m-am dus la colocviul de practică. ca în fiecare an. acum aştept să mă lovească – este încă numai la nivel de suprafaţă.

h1

have

April 25, 2016

i used to have almost nothing. now i have less.

h1

my doubt [j.h.]

January 4, 2016

i wake, doubt, beside you,
like a curtain half-open.

i dress doubting,
like a cup
undecided if it has been dropped.

i eat doubting,
work doubting,
go out to a dubious cafe with skeptical friends.

i go to sleep doubting myself,
as a herd of goats
sleep in a suddenly gone-quiet truck.

i dream you, doubt,
nightly –
for what is the meaning of dreaming
if not that all we are while inside it
is transient, amorphous, in question?

left hand and right hand,
doubt, you are in me,
throwing a basketball, guiding my knife and my fork.
left knee and right knee,
we run for a bus,
for a meeting that surely will end before we arrive.

i would like
to grow content in you, doubt,
as a double-hung window
settles obedient into its hidden pulleys and ropes.

i doubt i can do so:
your own counterweight governs my nights and my days.

as the knob of hung lead holds steady
the open mouth of a window,
you hold me,
my kneeling before you resistant, stubborn,
offering these furious praises
i can’t help but doubt you will ever be able to hear.

h1

o viaţă (a)normală [a.m.]

July 10, 2015

vaca naşte
şi nu ştie ce naşte.

h1

je vous emmerde, mes ami(e)s! [m.m.]

July 3, 2015

“[…] azi, însă, simt altfel. simt că micile mele nemulţumiri, pe care mereu le-am măturat sub covorul frumos ţesut al sentimentelor înălţătoare, prietenie and stuff, prin justificări ale gesturilor celuilalt şi atribuiri mai mult sau mai puţin nimerite, revin. ies la suprafaţă exact în acea formă detestabilă a resentimentului.

pentru că, în fine, am înţeles. ceea ce a făcut de-a lungul anilor diferenţa dintre unii şi alţii dintre prietenii mei a fost respectul. iar cei cărora le strig azi, je vous emmerde, ca atîtea personaje isterice din filmele franţuzeşti, sînt aceia care au confundat respectul pe care li-l arătam – şi prietenia – cu altceva. într-un mod atît de stupid, încît nici măcar nu pot fi supărată pe ei, ci tot pe mine.”

[just a bit] later edit: dar prea blând, prea bând, dragii şi dragele babei. cuvintele cheie ar fi [în cazul meu]:
– a profita de;
– a minţi;
– a înşela [de la aşteptări la sex];
– a trăda [cuvintele, încrederea, apropierea etc.];
– a întoarce spatele – la propriu şi la figurat;
– a nu ajuta, a nu sprijini, a nu înţelege [la rândul tău];
– pe scurt, a rata în a fi om – adică a-ţi băga picioarele înnoroite în troaca din care mănânci.

acum vă puteţi şterge colţul gurii, elegant, cu şervetul aşezat gingaş în poală.

h1

în jur de 5

June 28, 2015

dacă ar fi fost iulie, aş fi înţeles. sau măcar m-aş fi aşteptat: s-ar fi încadrat într-un pattern început demult. dar a fost cu o lună mai devreme. sau poate mai urmează [ceva]?