h1

eres [e.d.]

February 14, 2012

erai atât de calm
că puteam însămânţa un câmp întreg de grâu
în rochia aia albă şi inegală
iar ţie nu ţi-ar fi tresărit nici pleoapa, nici vorba.

eu mă sprijineam
de-o muchie de iarnă de pe-o hartă fantastică
din altă poveste
şi n-am observat că în timpul ăsta mi se sfâşia învelişul.

îmi spuneai nişte lucruri
care îmi erau atât de străine
încât mi-a trebuit mult mai mult de-o ninsoare mănoasă
şi câteva sute de verbe ca să înţeleg.

 
nu ţi-aş spune lucrurile astea
dacă n-aş şti că livada mi-era, în sfârşit, înflorită şi întinsă
şi că tu de-abia aşteptai
să apuci toporul şi să-l înfigi în rădăcini.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s