h1

în care universitatea pare că ar vrea, dar nu din tot sufletul

February 9, 2012

1. prima dată am fost la directorul A., doar pentru a întreba dacă există o structură, vreo posibilitate. a spus că da, să scriu o cerere şi va susţine el cererea în senat.
2. zis şi făcut, a doua zi m-am prezentat cu scrisoarea. nu era bună, trebuia adresată prorectorului P. şi trebuia să fie semnată de directoarea departamentului şi de decan.
3. bun, două zile mai târziu am dus sus-ceruta cerere, cu tot cu semnături şi cu o scrisoare oficială de invitaţie de la universitatea americană. nici aşa n-a fost bine: îmi trebuie şi un formular de la dna B., de la biroul de relaţii internaţionale.
4. biroul de relaţii internaţionale: lumea amabilă, îmi imprimă cererea, trebuie să mai obţin semnăturile mai-sus-obţinute şi pe aceasta cerere. nu e însă clar din ce fonduri să bifez că cer banii şi nici cui trebuie să-i las cererea.
5. cu toate cererile, dovezile şi formularele completate, semnate, ştampilate şi înregistrate [şi la registratura normală, şi la cea financiară] mă duc la directorul A. el nu e acolo. secretara nu ştie cui trebuie lăsată cererea, dar e amabilă. mă sfătuieşte s-o las la ea, că o dă ea mai departe. ba chiar îmi da şi o hârtiuţă roz pe care să-mi trec numărul de telefon.

[a, şi în clădirea rectoratului e minunat de cald, chiar şi pe culoare.]

– va urma –

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s